Ce valoare are timpul? Cat de lunga este o secunda? Cat de mult, sau cat de putin inseamna trei luni?

Cat timp iti ia sa te indragostesti de cineva? Sa-l iubesti? Sa nu-l mai iubesti?

Dar cum stii ca iubesti? Ca aceea este iubirea ‘adevarata’, ca nu se poate si mai mult?

Avem vreo certitudine pe lumea asta, sau venim si plecam la fel de nedumeriti, singuri, si amagiti de iluzia ca detinem controlul?

Cineva spunea odata ca dragostea nu este altceva decat nevoia de a iesi din tine insuti si de a te regasi in celalalt. Pentru mine, dragostea este motorul care face ca viata sa nu se opreasca. Fie ca e dragoste de Dumnezeu, de oameni, sau chiar de viata. De multe ori mi-am dorit sa ies din mine, sa ma indepartez, si sa ma privesc de undeva de sus, prin ochii altcuiva. Ai unui om care sa ma iubeasca.

Nu prea mi-a iesit. Dar nici nu m-am speriat. Am asteptat sa gasesc acea oglinda limpede, clara si curata care sa nu distorsioneze imaginea mea, sa nu ma idealizeze sau sa ma transforme in ceva ce nu sunt. O oglinda in care sa  fiu doar eu, imperfecta, dar inconjurata de frumusete.

Cat timp mi-a luat sa o gasesc? Nu stiu sa raspund la aceasta intrebare pentru ca asta ar insemna sa stiu de unde incepe numaratoarea. Stiu ca m-am indragostit in cateva secunde (adica foarte repede?) si iubirea a derivat de aici in urmatoarele secunde, minute, ore, zile, fara sa ma anunte ca s-a instalat si fara sa dea semne ca doreste sa plece prea curand.

Multi oameni considera penibil sa spui acele cuvinte de temut, ‘te iubesc’, daca nu a trecut ‘destul’ timp. Ce insemna acest ‘destul’ timp nu am stiut niciodata. De ce sa nu le spui daca le simti din prima, este un alt mister. Sunt pura verbalizare a unui sentiment, si ar trebui sa starneasca bucurie in sufletul celui care le aude, deci, ar trebui rostite cat mai des. Deasemenea aud la tot pasul ca ‘trebuie sa cunosti bine persoana”. Eu cred ca este o iluzie si o frica mascata aceea de a crede ca poti cunoaste pe cineva. Sunt oameni care au trait o viata impreuna si intr-o buna zi, se trezesc dimineata si realizeaza ca habar nu au cine doarme in pat langa ei. Poti sa cunosti tabieturile, gesturile, preferintele, starile, dorintele unui om, dar din pacate, sau din fericire, suntem niste creaturi imprevizibile si care de multe ori actionam manati de instincte sau sentimente straine noua pana in acel moment.

Poti sa crezi. Poti sa crezi intr-un om si sa nu-ti fie teama sa daruiesti iubire, sa o primesti, sa nu te temi. Cel mai bun si frumos sfat pe care l-am primit intr-un moment neplacut al vietii a fost ca daca din o suta de oameni care mi-au facut rau exista unul singur care mi-a facut bine, pentru acel om merita sa imi pastrez sufletul curat, sa nu-mi pierd speranta si disponibilitatea de a iubi.

Am realizat ca desi primul lucru pe care vrem sa il facem atunci cand suntem tradati, inselati si dezamagiti, este sa pedepsim viitori oameni pe care ii vom intalni cu suspiciunea si lipsa noastra de incredere, nu ne vom salva de la suferinta. Vom deveni doar niste oameni insingurati, care nu cred in nimeni si care isi construiesc in jurul lor un zid din slabiciunile celor care ne-au pricinuit un rau.

Linistea o gasesti atunci cand inveti sa accepti si sa traiesti cu limitele vietii. Cand incetezi sa astepti de la cei din jur sa nu te dezamageasca, cand iubesti oameni, si nu instrumente de satisfacere a propriilor nevoi, dorinte si lipsuri. Nu poate fi nimic mai frumos decat sa crezi intr-un om la fel de limitat si de imperfect ca si tine,doar pentru ca te incanta ceea ce vezi. Nu pentru a primi in schimb, sau pentru a trai cu impresia ca celalalt face tot ceea ce ii sta in putiinta pentru a te face fericit. Fericiti suntem atunci cand ne este bine, cand dupa o noapte nedormita si trista, ne gandim ca exista cineva la cateva mii de kilometri, fara de care viata nu ar fi asa frumoasa. Atunci cand avem puterea sa recunoastem ca am gresit. Atunci cand acceptam ca ne temem si ca ne dorim imposibilul, fie si pentru cateva secunde: sa detinem controlul.

Dar ce sunt cateva secunde? In cateva secunde un cutremur poate sa distruga viata a mii de oameni. in cateva secunde, alte vieti apar in diferite colturi ale lumii, in cateva secunde lumea unui om poate sa se prabusasca fara ca altcineva sa stie acest lucru.

Sunt multe, putine, 7 776 000 de secunde? Pentru mine stiu doar ca au trecut de parca ar fi fost una si imi doresc sa adaug la nesfarsit zero-uri pentru a putea profita de fiecare. Sa te iubesc.

Tagged: on Thursday, April 30, 2009 · 1 Comment »