Barbatii din viata mea, cei care au fost, sau cei care inca sunt prezenti intr-un fel, nu au incetat niciodata sa ma surprinda, uimeasca si dezamageasca. Toti mi-au dat cate ceva, dar mi-au si luat ( poate uneori mai mult). Au facut-o insa asa cum se pricep ei mai bine, fara sa stiu, pe furis, si cu zambetul pe buze. Dar nu m-am putut supara pe ei niciodata. Ba mai mult, am realizat in timp, ca sunt cateva motive pentru care mi-as dori sa fiu barbat in anumite momente ori situatii.
I-am invidiat mereu putin pentru privilegiul de a avea atatea femei frumoase in vietile lor. Mame, surori, prietene, iubite, sotii, amante, muze. Iar ei, liberi sa se infrupte din frumusetea lor, sa viseze la ele, sa le si aiba, sa le iubeasca, sa le mangaie. Sa se bucure de puterea si ingaduinta unei femei, de loialitatea si de sustinerea caracteristice doar lor. Sa fie iubiti de femei care sa le poarte copiii in pantece si care sa ii astepte oriunde, oricum si oricat. Femei care sa straluceasca la bratul lor si care sa ii ridice atunci cand sunt jos. Sau femei dispuse sa ii iubeasca fara sa astepte nimic in schimb, stiind ca dupa cateva ore, ei se vor intoarce acasa, la sotiile lor. Femei care sa joace toate rolurile pe care si le-au asumat sau care le-au fost distribuite, femei tandre si calde al caror suflet este sfasiat dar care aranjeaza gulerul unei camasi cu zambetul pe buze. Ori femei care le zambesc pe strada si care le gadila ego-ul, le reamintesc cat de puternici si grozavi sunt ei.
I-am mai invidiat si pentru acea calitate a lor care noua ne lipseste cu desavarsire. Barbatii sunt capabili de a pastra secrete. Ei stiu sa faca surprize, atat placute cat si neplacute. Ei nu simt nevoia sa-si ofere sufletul pe tava, sa verse din ei tot ceea ce gandesc sau sa isi povesteasca trecutul in detaliu. Sut discreti, secretosi, misteriosi si deloc transparenti. Te poti trezi intr-o dimineata intrebandu-te cine este cu adevarat barbatul care doarme linistit langa tine. Cel caruia ii vei pregati un ceai, cel caruia ii spui “buna dimineata” sau “te iubesc”. Nu ii acuz de nesinceritate, si nici nu afirm ca sunt mincinosi. Dar sunt dibaci, nu joaca dupa reguli impuse, ci ei sunt cei care fac regulile “din mers”. Isi urmeaza mai mult ratiunea decat emotiile, iar actiunile lor sunt gandite, nu reprezinta consecinta unor impulsuri. Barabtii sunt calculati, si desi in toate celalalte domenii (cariera, afaceri etc) sunt dispusi sa-si asume riscuri, in ceea ce priveste sentimentele, nu ar abandona niciodata totul ca sa plece pe o insula pustie cu femeia de care s-au indragostit nebuneste. Majoritatea lor nu parasesc, oricat de prost ar merge o relatie, decat in momentul in care au ce sa puna in loc. Nu degeaba marinarii aveau cate o amanta care ii astepta in fiecare port, si nu degeaba Don Juan era barbat. Iar acesta se gaseste in fiecare dintre ei, avand nevoie in permanenta sa ii fie hranit si satisfacut.
Se va gasi de fiecare data un barbat care sa ma faca sa ma simt speciala, ca dupa ceva vreme sa imi dau seama ca era doar un mod de a ma cuceri. De a ma transforma incet incet intr-una dintre femeile care ii va iubi, sau care va straluci la bratul lor sau poate mai mult decat atat. Si vor mai fi cu siguranta barbati in viata mea care vor veni si vor pleca precum o furtuna, cu surle si trambite, mult zgomot si focuri de artificii, dar despre care la sfarsit nu voi sti cu siguranta ce m-a legat. Sau poate, intr-o perspectiva idealista, va fi barbatul pe care il voi lua cu mine pe o insula pustie, ii voi recita poezii toata ziua si vom numara stelele impreuna in fiecare noapte.
December 28th, 2009 at 12:56 pm
foarte frumos.
December 28th, 2009 at 1:07 pm
Sau poate n-ai întâlnit destui bărbați
Ceea ce e normal, având în vedere vârsta ta.
December 28th, 2009 at 1:52 pm
Ai remarcat bine, postul este despre barbatii din viata mea, nu despre barbati in general. Cu siguranta nu am intalnit suficient de multi, sau poate nu l-am intalnit inca pe cel care sa contrazica ce am scris mai sus.
December 28th, 2009 at 1:53 pm
Multumesc mult
December 28th, 2009 at 6:34 pm
Mai cauta, ca sigur o sa gasesti. Vorba lui Florin.
December 28th, 2009 at 6:38 pm
Tocmai de asta incerc sa ma feresc, de a cauta. Trebuie sa se intample, nu sa cauti
December 29th, 2009 at 12:07 am
a) Apreciez, totusi, generalizarea restransa “barbatii din viata mea”
b) “Sau poate, intr-o perspectiva idealista, va fi barbatul pe care il voi lua cu mine pe o insula pustie, ii voi recita poezii toata ziua si vom numara stelele impreuna in fiecare noapte.”
– Sincer, ma indoiesc ca multe femei si-ar dori asa ceva mai mult de o saptamana in viata lor.
c) Eu unul ma regasesc in unele afirmatii si nu pot spune ca mi se pare ceva anormal sau ceva rau. Ba din potriva. Si pot spune ca si mie imi place ca o fata sa straluceasca la bratul meu, sa-i apreciez sensibilitatea si felul in care isi exprima emotiile. Ba chiar tocmai aceasta antiteza ma umfla un pic in pene si ma face sa ma simt bine langa ea.
d) Unele afirmatii sunt, totusi, radicale; pot sa-ti spun cu mana pe inima ca si eu am fost dezamagit de multe reprezentante ale sexului frumos si ca, absolut tot ce ai scris acolo, are un corespondent si de partea cealalta a baricadei
Bineinteles, fiecare isi vede felia lui.
e) “nu ar abandona niciodata totul ca sa plece pe o insula pustie cu femeia de care s-au indragostit nebuneste” – nu e o dovada de dezechilibru? Really now… ai intemeia o familie alaturi de un disperat? Daca imi dai voie sa parafrazez un scriitor (imi scapa numele acum) nu-i nimic mai plictisitor si mai enervat decat cineva care e indragostit nebuneste de tine. Povestile pasionale de dragoste se sfarsesc prost, cand unul din cei doi se trezeste la realitate; mai mult, consider ca sunt ridicate prea in slavi de cultura occidentala. BTW, cred in dragoste dar nu cred in nebunie; dragostea, pentru a oferi o senzatie de implinire, trebuie sa aiba un substrat robust de echilibru, armonie, intelegere si respect.
Un an nou fericit!
December 29th, 2009 at 12:16 am
Bineinteles ca totul are si un corespondent, chiar astept cu nerabdare sa citesc “despre femei”.
Nu as intemeia o familie alaturi de un disperat, ci alaturi de un om pentru care sunt o prioritate
Si sa nu omitem contextul: “intr-o perspectiva idealista” .
Multumesc pentru urare, un an nou fericit si tie!
December 29th, 2009 at 12:32 am
“… sunt o prioritate” – de acord, cat timp nu se confunda cu “unicul scop in viata”
“chiar astept cu nerabdare sa citesc “despre femei”. – recomand orice carte de poezii scrisa de un barbat. Uite una care imi place mie in mod deosebit: “http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/candai.php”
Cred ca se potriveste ca reply :p
December 29th, 2009 at 12:37 am
Parca eu am fost o idee mai optimista :p Dar nu sunt poet, cred ca aceasta este explicatia.
December 29th, 2009 at 12:43 am
Nu ma intelege gresit, si eu sunt de un optimism incurabil – ma laud insa cu un optimism informat
December 29th, 2009 at 12:46 am
Eu nu sunt foarte optimista, doar visatoare, inca
December 29th, 2009 at 12:50 am
Optimist si visator au ceva in comun – speranta. Nu cred ca cineva poate visa daca nu exista undeva, in suflet, si increderea ca visele se vor indeplini. Dar asta este un alt subiect de conversatie
Noapte buna! 
December 29th, 2009 at 12:56 am
Atunci sunt o visatoare optimista, sau optimista visatoare. Un mic dezastru, nu-i asa? :p Noapte buna si tie
December 29th, 2009 at 12:59 am
E ok
Ba chiar si indicat, daca e sa ma intrebi pe mine 
December 29th, 2009 at 1:04 am
M-am linistit:p dar de dormit, inca nu pot. La Londra e devreme
Si daca eu sunt o visatoare optimista, atunci tu esti un realist cu abateri?
December 29th, 2009 at 1:10 am
Eu ma consider si visator, si optimist. Doar ca incerc sa depasesc stadiul de vise si sa fac ceva sa le pun in practica
December 29th, 2009 at 1:13 am
Asta e partea cea mai frumoasa, cand le pui in practica. Dar cred ca ai nevoie si de oameni in jurul tau care sa creada alaturi de tine. De unul singur, risti sa ajungi ca Don Quijote
December 29th, 2009 at 1:21 am
Iar perspectiva de a ajunge ca Don Quijote nu e chiar ce mai fericita, nu?
“Dar cred ca ai nevoie si de oameni in jurul tau care sa creada alaturi de tine” – In doi, se cheama cuplu. Intr-o echipa, leadership
)
Si, intr-adevar, e partea cea mai dificila (dar si cea mai frumoasa, dupa cum ziceai). Uneori mi-as dori sa pot sa razbat singur – efortul de comunicare si persuasiune ar fi mai mic. Dar, vorba ta, risti sa ajungi ca Don Quijote.
December 29th, 2009 at 1:33 am
Degeaba razbati singur daca la sfarsitul zilei nu ai cu cine sa imparti bucuria, satisfactia, succesul si toate lucrurile bune care ti se intampla
December 30th, 2009 at 9:31 am
superb post
January 1st, 2010 at 3:11 am
“Sa se bucure de puterea si ingaduinta unei femei, de loialitatea si de sustinerea caracteristice doar lor”…. Riiiight ! Mai ales de loialitate. Loialitate impartita mai multora in acelasi timp. Ce fiinte minunate sunt femeile ! Iar motivul e unul singur: se prefac mult mai bine.
January 15th, 2010 at 9:22 pm
someone wise told me that women should get married when they’re younger as they are then only filled with love and romance and judge just with their hearts because when they grow older and wiser they tend to judge using only their minds and the magic disappears,while in the case of men if they get married when in their 20’s the marriage will most likely end up in divorce before reaching their 40’s.that wise “someone” is a brilliant, intelligent woman who is still single at her 40’s.don’t try to understand men,in cases of love you’re heart is the only one who should decide.(wow that’s a long comment
) )
April 20th, 2010 at 12:05 pm
Da frumos post si zic sa continuiu a visa, deoarece cele mai frumoase relati sunt cele neprogramate
.
April 20th, 2010 at 12:10 pm
Leave a Reply