Rasfoind paginile unei Elle Collections si admirand inca o data tinutele deja salvate in look-book-ul personal pe Style.com, am descoperit un articol care m-a facut sa abandonez revista imediat. Am fost cuprinsa de admiratie pentru ceea ce am citit, dar si de uimire si o usoara vinovatie ca nu m-am gandit pana acum la acest subiect.
Articolul cu pricina se numeste “The New Age” si este scris de Germaine Green, prezentata intr-o nota de subsol drept feminista. Aceasta clasificare mi s-a parut total nerelavanta avand in vedere faptul ca subiectul nu este catusi de putin tratat dintr-o asemenea perspectiva. Pe scurt, Germaine aduce in discutie faptul ca industria modei nu tine cont de existenta si nevoile femeilor in varsta, pierzand astfel clientela cu cea mai mare putere de cumparare. Ironia este ca sunt utilizate chipurile actritelor trecute de 40 de ani pentru a promova toate gamele de produse anti- ageing, dar atunci cand o femeie de 60 de ani intra intr-un magazin, vanzatoarele nu numai ca privesc cu scepticism si sprancene ridicate o asemenea aparitie, dar calitatea servirii nu se poate compara cu tratamentul pe care il primesc cumparatoarele tinere.
Obisnuita fiind cu permanenta prezenta a Alexei Chung, lui Lidsay Lohan sau Lilly Allen in primul rand la prezentarile de moda, am uitat ca in realitate, o femeie de 20, 25 de ani nu dispune de venitul necesar pentru a-si cumpara posete Chanel, rochii Lanvin sau cape Celine. Influenta imaginii vedetelor este mult prea puternica, iar atunci cand apar si seriale precum Gossip Girl, totul se amplifica. Nu toate suntem Serena Van der Woodsen, Emma Watson ori Paris Hilton. Daca nu esti fiica vreunui duce, rege, iar prin vene nu-ti curge sange albastru si nici unul dintre numele mentionate mai sus, tot ceea ce-ti ramane de facut este sa colinzi magazinele precum Zara, H&M, Topshop etc, in speranta ca vei gasi o jacheta military care sa semene cu cea din ultima colectie Burberry. Asa se face ca poti vedea multimi de fete imbracate la fel, sau cel putin aratand aproape identic. Trendul are in definitiv o putere de uniformizare, mai ales in cazurile in care este preluat de pe catwalk si urmat cu sfintenie.
Mi-a luat destul de mult timp sa inteleg ca modelele de 17 ani care poseda corpuri androgine se afla pe podium doar pntru a prezenta creatiile unor designeri si nu pentru a-si promova look-ul. Este foarte greu sa treci de aceasta bariera si sa te concentrezi pe haina propriu-zisa atunci cand ai impresia ca rochia Dior nu poate sa arate la fel de bine decat daca ai o silueta filiforma precum cea a manechinului. Croiala impecabila, calitatea materialelor si design-ul nu necesita un trup scheletic. O rochie superba trebuie sa evidentieze frumusetea femeii care o poarta, facand-o pe ea sa radieze, sa se simta mai eleganta si mai feminina. Primul exemplu care imi vine in minte este Gabrielle Chanel. O femeie care nu avea o frumusete clasica si nici pe departe una de model, dar impactul pe care l-a avut asupra modei a fost unul urias. Gabrielle se adresa insa femeilor cu un anumit statut social, nu pustoaicelor imbogatite peste noapte. A te imbraca in conformitate cu statutul social este o regula de bun simt,as indrazi sa spun, care astazi nu este respectata. Cel putin nu de catre tinerele care muncesc o vara intreaga si isi achizitioneaza apoi o geanta Chanel 2.55 pe care o poarta cu mandrie in timp ce isi comanda hamburgerul la McDonald’s.
Personajele utopice de tipul Carrie Bradshaw care isi permit pantofi Manolo Blahnik o data pe saptamana, apartin lumii filmului, asa cum Gossip Girl este o fantezie sublim invelita in rochii Oscar de la Renta iar rujul rosu la 16 ani pur si simplu gresit.
July 15th, 2010 at 2:25 pm
Unde ai invatat tu sa scrii atat de bine?
Incep sa devin un adevarat fan.
Bine punctat subiectul.
Mi-a placut si incheierea.
July 15th, 2010 at 2:41 pm
Iti multumesc, dar sunt departe de a scrie bine
exersez insa, ca intr-o zi sa pot ajunge acolo.
July 15th, 2010 at 8:50 pm
Sunt sigura ca vei ajunge, deja esti aproape (sau chiar acolo, insa inca se simte educatia romaneasca… – tu ai facut balet, eu muzica, e asemanator tratamentul emotional – mereu am fost invatati ca “e bine, dar…” sau ca numai la finele vietii poate vom ajunge la acel bine cautat…sau mai stiu eu ce stereotipuri care se aseaza ca o ceata in calea fericirii simple si continue)…
In fine, nu vroiam sa cutreier campiile
cu consideratiile mele, doar sa-ti zic ca mie imi place mult cum scrii si, daca ai scrie articole intr-o publicatie, de ex, eu as cumpara=o si numai ca sa te citesc, sa citesc ce dar si cum scrii.
July 16th, 2010 at 11:58 am
Desi este un comentariu in afara subiectului din articol (deh..voi ati inceput
) o sa confirm si eu faptul ca Sabina scrie bine, foarte curat, elegant, atent. E ok ca un blog sa aiba un limbaj mai putin formal, dar cand este formulat ca ultima mea conversatie de mess de aseara parca nu prea imi convine. Thumbs up Sabina for NOT doing that!
Mi-ar placea sa te citesc mai des, dar probabil ca atunci cand in sfarsit ai timp sa scrii, muncesti destul de mult la fiecare articol pana sa vada lumina. Mi-ar placea ca moda de a alege subiecte superficiale si tratate superficial sa treaca odata din blogosfera romaneasca. Persoane ca tine (poate maine-poimaine si ca mine , hehe) reprezinta pasul inainte in aceasta directie de maturizare a blogosferei.
July 16th, 2010 at 12:09 pm
Draga Zuzu, imi doresc tare mult ca intr-o zi sa citesti articolele mele intr-o publicatie:) Iti multumesc inca o data.
Bogdan, si tie iti multumesc pentru cuvintele frumoase, dar spre rusinea mea trebuie sa recunosc ca nu muncesc prea mult la un articol. Tot ce vezi pe blog este primul draft. Insa daca cei care citesc ar vrea sa scriu mai des, trebuie sa ma conformez. Niciodata nu m-am gandit daca fac sau nu parte din blogosfera. Pentru mine The Girl With Her Pearls On este un caiet virtual unde exersez si pot sa primesc feedback:)
July 16th, 2010 at 1:19 pm
Acum trebuie sa recunosc ca “blogosfera” este un termen cam pretentios, dar exprima o notiune care nu o pot redenumi cu altceva. Fie ca vrem fie ca nu, cu totii facem parte din ea. Si asta fara a urmari voluntar sa ocupam vre-un loc aici doar de dragul apartenentei chiar al epatarii – oamenii gasesc resurse infinte de vanitati epidermale).
Si pe mine ma enerveaza faptul ca nu pot sa fac o miscare, sa imi exprim o optiune fara sa ajung rapid inregimentat intr-un tipar. Cu alte cuvinte daca scriu de cateva ori pe luna cate un articol pe o pagina web doar de dragul comunicarii, al impartasirii, atunci automat sunt blogger. Spun asta ca pe o constatare, fara a inclina nice spre “e bine” nici spre “e rau”.
July 21st, 2010 at 4:29 am
Si eu vreau sa te citesc mai des!!!
Hugs and kisses,
Mona
July 22nd, 2010 at 8:51 pm
Adevarul este ca daca muncesti o vara-ntreaga ca sa-ti duci geanta Chanel la McDonalds ai o problema de motivatie
Nu de alta, dar acolo sigur toata lumea va fi sigura ca este un fake chinezesc si nici macar nu va arunca o privire 
Cit de putina lume mai stie astazi ce sa imbrace sau nu pentru o ocazie simpla sau pentru una speciala; decenta, bunul simt si mai ales bunul gust nu se mai dobindesc natural, din familie in primul rind, din societate in al doilea. Admir reviste precum Esquire, care educa realmente publicul masculin in multe domenii pe care tatii nu le mai acopera – unii tati ar face bine sa citeasca si ei 
Care ar fi echivalentul feminin in presa al revistei Esquire?
July 22nd, 2010 at 9:29 pm
Vogue Paris
August 9th, 2010 at 8:45 am
Draga Sabina ,este primul articol scris de tine pe care l-am citit si mi-a placut enorm.Sunt total de acord cu tine desi eu nu fac parte din acea lume “buna” care cheltuie nu stiu cati bani pentru haine de firma pentru ca pur si simplu nu-mi permit,insa incerc sa ma imbrac cu gust si in acelasi timp cat mai nonconformist pentru ca imi place sa fiu mai deosebita si nu in rand cu toata lumea care atunci cand apare o rochie in zeci de exemplare in zeci de magazine diferita fiind doar culoarea spun ca trebuie sa o aiba.Acum sincer nici cei cu multi bani nu se imbraca bine ci mai mult isi cumpara cele mai stralucitoare haine si cele mai grele lanturi ca sa arate cat de bogati sunt sau asta se intampla cel putin in Romania.
May 6th, 2011 at 9:50 pm
Bravo, super articol, subscri fiecarui cuvint. Mai ales fraza cu imbracatul conform statutului.
Leave a Reply