Calatoriile cu transportul in comun ofera zilnic un spectacol fascinant.
Cortina se deschide odata cu usile trenului, metroului sau ale autobuzului. Oamenii asteptand sa navaleasca inauntru isi schimonosesc chipurile, bat din picior si tremura de nerabdare. In acele cateva secunde isi pierd demnitatea, ratiunea sau orice alt indiciu care ar putea indica superioritatea fata de animale. Nu mi s-a intamplat niciodata sa iau parte la vreo reprezentatie in care calatorii sa urce in mijlocul de transport dupa ce ultimul pasager a coborat. Cu acele expresii odioase ale fetelor si ochii iesiti din orbite, se imbrancesc si se calca pe picioare pentru a-si asigura un scaun. Majoritatea dintre ei se indreapta catre un birou unde isi vor petrecere tot restul zilei stand jos. Dupa ce toate locurile s-au ocupat, oamenii nu se mai grabesc si se opresc la intrare. Codasii isi vara coatele in spatele ori coastele vecinului, sperand ca acesta se va misca. Incercarea este insa inutila si nici vocea conductorului care aproape implora oamenii, “Please move down inside the carriage” nu trezeste nicio reactie. Par toti prinsi intr-un soi de transa si respira greu in ceafa celui din fata.
Unul dintre personajele principale este domnisoara care se machiaza. Isi intinde cu degetele murdare fondul de ten, apoi isi creioneaza ochii si isi coloreaza buzele manjindu-se in timp ce vagonul se zgaltaie. Fardul insa nu reuseste sa mascheze lipsa feminitatii si a elegantei. O alta tinara, si mai putin preocupata de maniere, isi indeasa unghia roz in nas, se scobeste si apoi mananca gratios continutul extras. Langa ea, este baiatul cu ochelarii de soare pe nas din castile caruia razbate o muzica pe care nimeni altcineva nu vrea sa o asculte.
O doamna distinsa, cu parul alb strans intr-un coc ordonat is taie unghiile. Zgomotul scos de unghera acompaniaza sforaitul sotului ei insa nu reuseste sa acopere vocea stridenta a adolescentei care vorbeste la telefon.
Cativa calatori citesc dar cei mai multi inghit pe nemestecate stirile din ziarele gratuite culese din statie. Isi rumega sandsivurile care duhnesc si intorc cu mainile unsuroase paginile pentru a se desfata cu urmatoarele crime si violuri. O lectura usoara este un mod placut de a incepe ziua. Desi oamenii se inghesuie intr-un spatiu atat de ingust, ramane intodeauna loc pentru tensiune si ostilitate. Buzele tuguiate, ochii ingustati care arunca priviri glaciale si comentariile acide fac parte din scenariu.
La inceput priveam cu amuzament si curiozitatea noului sosit aceasta nonsalanta a englezilor. Femeile care se fardau sau isi schimbau panatalonii in metrou, domnii care se descaltau, sau obiceiul de a manca fripura sau curry pe genunchi. In Romania eram obisnuita cu mirosurile gretoase de transpiratie, muradria, tatele care se luau la harta tot timpul si conflictele iscate din pricina faptului ca tinerii nu ofereau locurile celor in varsta. Englezii sunt un popor de oameni educati si multa vreme am refuzat sa cataloghez aceasta degajare ca fiind defapt indolenta. Admiram chiar faptul ca ei nu puneau atat de mare pret pe aspectul fizic si nici nu bagau de seama daca bluza le era patata sau avea o gaura. Nu-i deranja nici oja sarita de pe unghii, parul nespalat, purtatul costumului cu adidasi sau firimiturile atarnand din barba.
Cu timpul insa am inteles ca atitudinea relaxata a englezilor nu este cu mult mai diferita de nesimtirea romanilor. Atat timp cat nu trebuie sa impresioneze un sef, un prieten sau pe oricine altcineva, oamenii par sa uite de stima de sine. Nu conteaza faptul ca se injosesc comportandu-se precum niste bovine, vecinii de compartiment nu reprezinta o amenintare.
Vorba din popor despre gospodina care matura si ascunde gunoiul sub covor ilustreaza perfect faptul ca rasa umana nu este in realitate atat de evoluata precum ne place sa credem. Aici nu este vorba nici despre educatie, maniere, rafinament, bun simt ori eleganta, ci despre faptul ca oamenii nu constientizeaza ceea ce fac. Asa cum le este lene sa stea in picioare si sunt disperati sa zaca tolaniti pe scaune, oamenilor le este lene sa gandeasca. In aceste conditii, diferenta dintre bipede si patrupede devine greu de sesizat, mai ales atunci cand mainile sunt utilizate drept instrumente de scobit in nas.
August 16th, 2010 at 5:31 am
Citind articolul tau nu m-am putut abtine sa nu vin cu un comentariu… E adevarat,subscriu, dar…ma faci sa cred ca e o adevarata oroare sa mergi cu metroul sau cu orice alt mijloc de transport… Chiar nu ai vazut nici un om decent sau manierat sau altfel decat cei pe care i-ai descris? Ma indoiesc… In primul rand erai si tu pe acolo “asistand” la spectacol… Oare atat de negru sa fie dracul pe cum pare? ….
August 16th, 2010 at 6:22 am
ai fi putut avea decenta de a lasa comentariul meu si curajul de a-mi raspunde… dar…tot articolul tau era in zadar in cazul acesta… toate cele bune…si am 1-0
August 16th, 2010 at 6:23 am
mai astept un drept la replica oricum!
August 16th, 2010 at 9:06 am
Draga Lizuca, comentariile trebuie sa fie aprobate inainte de a aparea pe blog. La Londra este ora 10 dimineata
O zi buna si tie.
August 16th, 2010 at 4:10 pm
:-p mea culpa… Dar tot nu mi-ai raspuns….
August 17th, 2010 at 9:31 am
Nu stiu la care dintre intrebari vrei sa-ti raspund. Da, sunt si exceptii, sunt si oameni care nu se comporta dizgratios, dar din pacate, majoritatea se incadreaza in descrierea din text.
August 17th, 2010 at 10:31 am
La aceleasi scene asist si eu dimineata in RER A spre Paris…La inceput am fost socata, acum m-am obisnuit cu peisajul. Dar din cand in cand tot ma scarbesc astfel de comportamente.
August 18th, 2010 at 9:25 pm
Ti-as sugera sa te muti intr-un cartier mai decent si vei fi scutita de astfel de calatorii pitoresti
August 18th, 2010 at 10:20 pm
Interesant cum de pornesti de la premiza ca locuiesc intr-un cartier indecent. In Londra insa, esti nevoit sa calatoresti cu transportul in comun chiar daca stai in Primerose Hill. E un oras mare
August 18th, 2010 at 10:59 pm
stiu prea bine ca fara transportul public ar fi jale in londra. si eu merg cu trenul/tube-ul in fiecare zi, dar nu vad prea des peisaje din astea cum ai descris tu
August 19th, 2010 at 12:48 am
Haha, parasesc si eu orasul (si totodata acces PC&net) si tu strecurasi 2 postari. Hmm…o sa plec mai des ca poate o sa ma intorc si o sa gasesc noi scrieri
Back on topic – sincer si eu am ajuns la concluzia ca mijloacele de transport sunt un bun loc in care sa analizezi o leaca omul. In autobuz si la coada, orice coada, vezi toata zeama fiintei. Uneori e macar amuzanta experienta, de cele mai multe ori nu.
August 19th, 2010 at 8:51 am
Look closer
August 19th, 2010 at 8:52 am
Welcome back, Bogdan
September 11th, 2010 at 2:44 pm
Prima data cand am calatorit cu metroul londonez, m’a uimit faptul ca 90% dintre calatori (10% fiind cei care ocupasera locuri pe scaunele disponibile) se opreau constant in usile metroului, intorceau spatele catre peron si se propteau acolo cu nonsalanta. Inca ma mai uimeste acest fapt… Iar toate gesturile pe care le’ai descris tu sunt intr’adevar nelipsite din peisajul urban, nu trebuie decat sa te uiti in jur sa le remarci, in orice zona ai calatori…
Despre japoneze se vorbeste ca practica frecvent aplicarea machiajului in tren, din dorinta de a economisi timp pretios. Desi eu una nu pot sa’mi iau ochii de la femeile aflate in plin proces cosmetic in mijlocul metroului, e si grotesccul o forma de fascinatie…
October 26th, 2010 at 8:56 am
Cat despre educatia, manierele si rafinamentul englezilor, numai de bine! Se manifesta plenar pe stadioane, cand, daca au mai dat pe gat si vreo 5,6,7,…beri, scot la iveala cea mai crunta forma de grosolanie, de abrutizare si de violenta, pe care popoare din lumea “necivilizata” nu ar fi in stare nici macar sa si-o imagineze.
Nu-mi pot impiedica logica sa functioneze, si concluzionez ca exact aceleasi personaje care evolueaza pe stadion sunt prezente si in metrou, insotite eventual si de varianta feminina a specimenului. Ei, si atunci la ce te astepti? La “sirs & ladies” evoluand in pasi de dans pe parchet? Nici vorba, caci probabil domniile lor plutesc in Rolls catre spectacole de opera si in Range Rover catre vanatoarea cu gonaci.
Pana la contopirea celor doua lumi – care, fie vorba-ntre noi nici nu stiu daca ar fi in folosul cuiva – noua nu ne ramane decat sa defilam cu ce avem, recte cu metroul plin de marlani!
Leave a Reply