De fiecare data cand intru pe Facebook si imi apar in feed stirile de tipul ” X went from being single to being in a relationship” , sunt uimita de reactiile oamenilor. Inevitabil, dupa doar cateva minute (sau secunde) de la postarea vestii marete, lumea se inghesuie sa apese butonul “like”. Inca nu am elucidat misterul si nu pot sa raspund la intrebarea “ce e de placut?”.
Este cat se poate de adevarat faptul ca Facebook incurajeaza nu numai exhibitionismul din noi, dar si pornirea de a ne exprima optiunile, parerile si a comenta orice, oricand si oricat. Poate ca reprezinta un soi de validare faptul ca ti se ofera ocazia sa postezi un comentariu iar apoi altcineva iti intareste spusele aprobandu-te. Poate ca altii abia asteapta sa fie contrazisi ca sa se poata lua la harta. Iar unii dintre noi pur si simplu nu au ce face si isi petrec timpul comentand tot ce “misca” pe Facebook.
Insa atunci cand vine vorba de relatii, mi se pare inutil si nepotrivit sa ne dam acordul cu privire la alegerile celorlalti. Bineinteles ca prietenii (si nu ma refer la cei din lista) nu vor apasa butonul “like”, sustinand trecerea de la “single” la “in a relationship” pentru ca in in viata reala asa ceva nu se intampla.
Revenind la intrebarea care ma framanta, ma gandesc ca lumea trebuie sa fi evoluat si nu se mai pune problema ca a nu fi intr-o relatie este un lucru trist. Refuz sa cred ca atunci cand formam un cuplu ceilalti ne plac mai mult, devenim mai agreabili sau se simt in siguranta in preajma noastra. Nu as vrea sa scriu un text demn de o scena siropoasa din Sex and The City in care personajele feminine se incurajeaza una pe cealalta ca nu este nimic in neregula cu a fi singura si “fabuloasa”. Faptul ca ne indragostim, ca avem relatii, ne casatorim sau ne scriem pe Facebook “in a relationship” nu ar trebui sa reprezinte un subiect de interes pentru ceilalti din simplul motiv ca este o alegere personala care influenteaza vietile a doar doua persoane.
Atunci cand “X went from being in a relationship to being single” devine stirea zilei, apar si parerile de rau, consolarile si nenumaratele “fete triste” 
:(:(:(:(. Poate ca cel care a iesit dintr-o relatie zburda si canta de fericire ca nu se mai trezeste in fiecare dimineata langa un om pe care nu-l mai iubea, sau ca nu se mai cearta (poate si bate) cu sotul, ori pentru ca s-a indragostit de altcineva. Ideea ca putem fi impliniti doar atunci cand o alta persoana ne completaza existenta este la fel de superficiala ca regretele oamenilor care habar nu au ce se petrece in interiorul unui cuplu insa emit pareri.
Societatea nu ne ajuta deloc in acest sens ci ne oferta rafturi intregi in sectiunea de autoeducare pline cu carti menite sa ne asigure ca suntem in continuare normali. Nu numai ca suntem normali, acesta este cursul firesc al vietii. In anumite perioade, fie ca sunt zile, luni sau ani, ai chef sa te lafai singur in pat, iar in altele sa cedezi una din perne.
La informatiile de pe profilul de Fabook apare ca ne plac fasolea, macaroanele, martipanul, filosofia, Angelina Jolie, The Killers si Orhan Pamuk. Nu apare insa pe nicaieri ca ne place faptul ca amicul X este intr-o relatie. Desi traim intr-o epoca in care exprimarea libera este preaslavita, poate ca uneori este de bun simt sa ne tinem parerile pentru noi insine. Nu este necesar sa avem o opinie cu privire la orice doar pentru ca suntem liberi sa o facem dar nu avem nimic relevant de spus.
Mi se pare foarte interesant ca nu exista si un buton “dislike”. Cred ca oamenii ar fi mult mai atenti si cumpatati inainte de a-l apasa abuziv.