De fiecare data cand intru pe Facebook si imi apar in feed stirile de tipul ” X went from being single to being in a relationship” , sunt uimita de reactiile oamenilor. Inevitabil, dupa doar cateva minute (sau secunde) de la postarea vestii marete, lumea se inghesuie sa apese butonul “like”. Inca nu am elucidat misterul si nu pot sa raspund la intrebarea “ce e de placut?”.
Este cat se poate de adevarat faptul ca Facebook incurajeaza nu numai exhibitionismul din noi, dar si pornirea de a ne exprima optiunile, parerile si a comenta orice, oricand si oricat. Poate ca reprezinta un soi de validare faptul ca ti se ofera ocazia sa postezi un comentariu iar apoi altcineva iti intareste spusele aprobandu-te. Poate ca altii abia asteapta sa fie contrazisi ca sa se poata lua la harta. Iar unii dintre noi pur si simplu nu au ce face si isi petrec timpul comentand tot ce “misca” pe Facebook.
Insa atunci cand vine vorba de relatii, mi se pare inutil si nepotrivit sa ne dam acordul cu privire la alegerile celorlalti. Bineinteles ca prietenii (si nu ma refer la cei din lista) nu vor apasa butonul “like”, sustinand trecerea de la “single” la “in a relationship” pentru ca in in viata reala asa ceva nu se intampla.
Revenind la intrebarea care ma framanta, ma gandesc ca lumea trebuie sa fi evoluat si nu se mai pune problema ca a nu fi intr-o relatie este un lucru trist. Refuz sa cred ca atunci cand formam un cuplu ceilalti ne plac mai mult, devenim mai agreabili sau se simt in siguranta in preajma noastra. Nu as vrea sa scriu un text demn de o scena siropoasa din Sex and The City in care personajele feminine se incurajeaza una pe cealalta ca nu este nimic in neregula cu a fi singura si “fabuloasa”. Faptul ca ne indragostim, ca avem relatii, ne casatorim sau ne scriem pe Facebook “in a relationship” nu ar trebui sa reprezinte un subiect de interes pentru ceilalti din simplul motiv ca este o alegere personala care influenteaza vietile a doar doua persoane.
Atunci cand “X went from being in a relationship to being single” devine stirea zilei, apar si parerile de rau, consolarile si nenumaratele “fete triste” 
:(:(:(:(. Poate ca cel care a iesit dintr-o relatie zburda si canta de fericire ca nu se mai trezeste in fiecare dimineata langa un om pe care nu-l mai iubea, sau ca nu se mai cearta (poate si bate) cu sotul, ori pentru ca s-a indragostit de altcineva. Ideea ca putem fi impliniti doar atunci cand o alta persoana ne completaza existenta este la fel de superficiala ca regretele oamenilor care habar nu au ce se petrece in interiorul unui cuplu insa emit pareri.
Societatea nu ne ajuta deloc in acest sens ci ne oferta rafturi intregi in sectiunea de autoeducare pline cu carti menite sa ne asigure ca suntem in continuare normali. Nu numai ca suntem normali, acesta este cursul firesc al vietii. In anumite perioade, fie ca sunt zile, luni sau ani, ai chef sa te lafai singur in pat, iar in altele sa cedezi una din perne.
La informatiile de pe profilul de Fabook apare ca ne plac fasolea, macaroanele, martipanul, filosofia, Angelina Jolie, The Killers si Orhan Pamuk. Nu apare insa pe nicaieri ca ne place faptul ca amicul X este intr-o relatie. Desi traim intr-o epoca in care exprimarea libera este preaslavita, poate ca uneori este de bun simt sa ne tinem parerile pentru noi insine. Nu este necesar sa avem o opinie cu privire la orice doar pentru ca suntem liberi sa o facem dar nu avem nimic relevant de spus.
Mi se pare foarte interesant ca nu exista si un buton “dislike”. Cred ca oamenii ar fi mult mai atenti si cumpatati inainte de a-l apasa abuziv.
August 19th, 2010 at 9:04 pm
“Ideea ca putem fi impliniti doar atunci cand o alta persoana ne completaza existenta este la fel de superficiala ca regretele oamenilor care habar nu au ce se petrece in interiorul unui cuplu insa emit pareri.”
Nu te mai poti numi implinit daca singurul “lucru” care iti lipseste este persoana care te completeaza, cu atat mai mult cu cat este unul dintre cele mai importante “lucruri” in lumea asta.
August 19th, 2010 at 9:14 pm
Poate ca este cel mai important, dar este si cel mai perisabil. Degeaba iti pui sperantele intr-o alta persoana sa te “completeze” daca tu cu tine insuti nu esti impacat. Poti sa ai o relatie minunata si sa nu te simti implinit pentru ca asta vine numai din interior. Este un cumul de satisfactii pe plan intelectual, spiritual, profesional, etc. Iar daca astepti ca altcineva sa-ti aduca linistea sau fericirea, poti astepta pana la adanci batranesti
August 19th, 2010 at 9:49 pm
Prin citatul pe care l-am dat mai sus, parca voiai sa diminuezi importanta sentimentului. Fie ca sunt impacat sau nu cu mine insumi, am nevoie de trairile pe care mi le poate oferi doar acea persoana (bine.. de-a lungu` vietii pot fi mai multe). Ii spun “persoana care ma completeaza”, tocmai pentru ca ma ajuta sa devin implinit. Ce zici? Complet e aproximativ egal cu implinit?
August 19th, 2010 at 10:19 pm
Nu incerc sa diminuez importanta sentimentului, ce scriu eu este evident subiectiv. In definitiv, a fi “implinit” sau “complet” este supus interpretarii si are alte semnificatii pentru fiecare om in parte.
In ceea ce ma priveste, totul trebuie sa vina din interior
August 19th, 2010 at 10:32 pm
Rezonez si eu cu ce ai spus.. si vreau sa mai mentionez doar ca acel “tot” trebuie sa-si gaseasca locul in autenticitate.
August 20th, 2010 at 3:29 pm
Cum vad eu problema, sau cel putin o parte din ea:
Scuze, am dus discutia putin mai departe – in general, fara sa ma limitez la a apasa LIKE atunci cand 2 insi se hotarasc sa fie impreuna.
Ca si un blog FB este printre altele o tribuna. Nu toti sunt buni la scris, nu toti au puterea de a lega consistent 3 idei ca sa formeze un text. Dar sunt om si vreau sa arat lumii (virtuale) intregi ca exist si nu sunt mai prejos. Sunt prezent(a) si eu, particip la comunitate.
Ce am scris mai sus poate fi luat ca atare pentru ca sunt oameni cu idei valide careau ceva de mentionat. Dar in mare parte am fost sarcastic pentru ca sunt prea multe caractere diluate si care considera ca au escaladat un munte intreg doar pentru ca au apasat un LIKE sau un TWEET THIS.
Pentru aceasta categorie de oameni din urma va trebui sa inteleaga ca nu poti avea incredere in cineva care incepe cu un citat orice incearca sa spuna (pentru ca asta face butonul de SHARE in general – citeaza si da mai departe). Vrei recunoastere incepe cu ce e al tau.
August 21st, 2010 at 6:39 pm
Desi cred ca nu s-a referit la mine, si eu am inceput cu un citat ce aveam de scris… oricum, Sabina, sper sa ai incredere in mine
August 21st, 2010 at 10:01 pm
Hehe, scuze nu ma refeream la tine Viccei (doar coincidenta).
September 19th, 2010 at 5:30 pm
I find it intriguing that you are surprised at the community response to a changing state of relationship or that people have such strong opinions of being in a relationship (or out of one if that is the cas).
Part of the strength of Facebook is the ability to share your experiences with others – and sometimes, people feel the need for support from others – even if it is in the public view. With Facebook (and other public mechanisms) people can access the collective emotion and find others that support you. Additionally, I think that the changing state allows others to both support and connect – since the barrier to connection has been lessened in the FB world.
But an interesting set of thoughts nonetheless.
October 7th, 2010 at 11:46 am
In legatura cu ce ai zis tu sabina, ca “Poate ca este cel mai important, dar este si cel mai perisabil.” cred ca este perisabil numai in masura in care noi insine zidim relatiile pe lucruri persabile…
October 14th, 2010 at 7:18 pm
Tot intru, tot sper la un articol nou:)
October 14th, 2010 at 10:02 pm
Se cocea
October 15th, 2010 at 9:24 pm
And when does it come out of the oven?
October 16th, 2010 at 8:53 am
It did
Leave a Reply