Am urmarit emisiunea Dansez pentru tine de la prima editie si a ramas singura mea conexiune cu televizorul. De cand m-am mutat la Londra ma uit la inregistrarile online si din acest motiv de multe ori sunt tentata sa urmaresc doar dansurile, nu si materialele despre povestile concurentilor. Principalul motiv pentru care ma uitam la Dansez erau oricum coregrafiile si spectacolul in sine, mai ales avand in vedere ca mi-am dat seama foarte devreme cum stau lucrurile si ca nu calitatea dansului primeaza in fata dramatismului cazurilor. A fost ca un fel de regula nescrisa ca in fiecare sezon sa ajunga in finala o pereche formata din omeni care dansau prost si o alta pereche incantatoare care urma sa piarda. Singura exceptie a fost editia precedenta in care Octavian Strunila si Ela au castigat concursul fara sa fie de neprivit. Imi amintesc ca mi-a placut foarte mult de Ela si am fost tare bucuroasa atunci cand a castigat, desi ma asteptam pentru ca rezultatele sunt previzibile de fiecare data.
Motivul pentru care am decis sa scriu despre Dansez pentru tine este insa Madalina Corduneanu. Abia astazi am avut curiozitatea sa urmaresc povestile concurentilor din editia curenta si desi ea a fost prima eliminata din concurs, mi-a atras in mod deosebit atentia. Madalina are 17 ani si dansa pentru mama ei care este foarte bolnava. Amandoua au fost ani intregi batute de tatal Madalinei si au trait in teroare. Aceasta este varianta scurta a unei povesti al carei scenariu imi este din pacate foarte cunoscut. Mama mea a avut o copilarie nefericita si presarata cu diverse momente de cosmar si incidente cumplite.
Inima imi batea din ce in ce mai tare in timp ce urmaream cazul Madalinei pentru ca vedeam inca o data un om cu privirea senina si cu vocea blanda povestind lucruri sinistre fara sa judece totusi, ci doar sa le expuna. Fara sa isi planga de mila, fara sa preschimbe totul intr-o telenovela, fara sa fie ipocrita. Sunt convinsa ca cei de la Pro infloresc povestile pe alocuri sau le fac sa para cat mai teribile. Dar acet lucru nu are nicio importanta pentru ca oamenii modesti, cu integritate si cu bun simt nu pot fi umbriti de reflectoarele din platou ori “editati” la montaj.
Nu stiu si nici nu m-a interesat vreodata sa aflu cum stau lucrurile in realitate, cum sunt alesi candidatii, cum se voteaza, daca se iau in considerare voturile oamenilor sau cei de la Pro decid unde se duc banii, cum jurizeaza Mihai Petre si cati dintre toti cei implicati sunt acolo intr-un mod autentic. Stiu insa ca oricare ar fi cei ce voteaza, o fac intr-un mod foarte superficial. Asa cum oamenilor le place sa citeasca stiri oribile despre violatori si ucigasi care si-au taiat copiii in bucati, asa suntem si tentati sa votam pentru cele mai dramatice cazuri. Dramatice insa la suprafata si in stilul de telenovela ori de film de groaza. Nu o data s-a intamplat sa castige oameni care aveau copii afectati de boli precum autismul. Nu stiu in ce masura aceasta boala se poate vindeca sau nu, insa ceva imi spune ca un astfel de copil ai carui parinti sunt tineri, sanatosi si in puteri are mai multe sanse sa duca o viata cat de cat linistita decat o tanara de 17 ani care nu are pe nimeni inafara de o mama care nu poate sa mearga singura nici pana la toaleta.
Fiecare “isi da cu parerea”- ca sa utilizez o expresie tare draga romanilor si judeca foarte asupru, dand verdicte si hotarand cine ar trebui sa castige si cine nu. Madalina a spus ca incercand sa o ajute pe mama ei, incearca sa se ajute pe ea. Aceasta franchete a fost inca unul dintre lucrurile care m-a impresionat si care mi-a dat de gandit. Bineinteles ca toti cei care vin la Dansez o fac pentru ei. Tot ce facem in aceasta viata este intr-o masura mai mare sau mai mica pentru noi insine. Chiar si atunci cand vrem sa ii ajutam pe ceilalti, exista anumite goluri in noi pe care le umplem astfel. La randul nostru suferim mai putin vazandu-i pe ceilalti ca nu se chinuie si in ultima instanta ne simtim mai linistiti si impacati. Atunci cand un asemenea om este insa tanar, frumos si destept, majoritatea incepe sa arunce cu pietre si sa gaseasca tot felul de lucruri urate de spus. Am vazut comentarii legate de faprul ca Madalina este model si ca n-are de ce sa se planga, face bani. Si daca “face” bani, ce? Sunt atat de multe manechine care castiga foarte bine si carora nimeni nu le reproseaza nimic. Sunt bani munciti pe care aceasta fata ii merita cu varf si indesat. Faptul ca este atat de frumoasa nu ii usureaza cu nimic viata, nu ii sterge amintirile oribile sau traumele cu care a invatat sa traiasca. Frumusetea nu conteaza nici atunci cand trebuie sa isi ingrijeasca mama, sa gateasca ori sa faca de mancare. Multe adolescente de varsta ei isi petrec serile in Gaia, nu ajutandu-si mama sa coboare din pat. Si ele nu sunt fortate sa renunta la visurile lor pentru ca atunci cand ai de toate nu ai timp sa ai visuri. Nu cred ca este un cliseu acela ca oamenii care vin din medii mai putin favorabile si cu mai putine resurse financiare au o capacitate de a munci si de a vedea lucrurile in perspectiva ajungand astfel sa realizeze ceea ce si-au propus. Tot ei sunt si oamenii care isi descopera diferite talente pentru ca au nevoie de un refugiu, o modalitate de a isi castiga libertatea pierduta atunci cand traiesc in astfel de familii sau case ale groazei.
Iar despre libertate este vorba atunci cand participantii de la Dansez pentru tine primesc acel cec. Nu este vorba despre ‘flacara sperantei’ ori ‘despre scara invingatorilor’. Nici despre faptul ca ei sunt niste luptatori. Lupta pentru ca altceva nu au. Au doar forta interioara si acel soi de optimism si seninatate caracteristica celor care s-au confruntat cu partile intunecate ale vietii. Imi pare nespus de rau ca Madalina nu a primit acei bani pentru ca ma gandesc la cat de frumos am pornit eu in viata avand parinti iubitori si sanatosi, si imi este incredibil de greu sa-mi imaginez cum poti sa pornesti neavand nimic altceva inafara de o inima frumoasa si curajoasa.
Aici este materialul video cu poveste Madalinei.